Si eu care incepusem sa nu mai cred in minuni! In zece ani, un copil creste mare, un imperiu se darama, o masina rugineste, iar la adventisti un comitet reuseste in sfarsit sa constate ca de fapt Biblia, Manualul bisericii si Sesiunea Conferintei Generale nu specifica modul in care cineva devine vorbitor autorizat sau neautorizat si nici pasii care trebuie urmati. Nici procesul lui Horea, Closca si Crisan n-o durat atata timp, macar ca ei erau trei la un comitet. Ar avea sansa sa intre in Guinness World Records ca cel mai lung drum parcurs de un comitet adventist de la „nu stim exact unde scrie” pana la „de fapt, nicaieri nu scrie”. Sau la categoria: „Cea mai lenta dezlegare a unei etichete lipite fara instructiuni de folosire”. Iar premiul special ar putea fi o mapa goala, frumos stampilata, cu titlul: „Metodologia care n-a existat, dar a functionat zece ani.”